Încercați vă rog să vă imaginați 2 călători care au făcut pe jos 29 de kilometri azi. Li s-au terminat țigările și visează o bancă, o țigare, și bere.
Sunt fericit dacă magazinul dvs nu are firmă la stradă și Casă de marcat. Asta înseamnă că nu sponsorizați corupția guvernamentală. Bravo vouă!
Dar să nu-mi vindeți pentru că arăt ciudat (prea bătrân ca să fiu turist pedestru) sunt astfel putin ofensat. Când vezi un om la nevoie este un om la nevoie, nu un client! Îi dai o țigare dacă nu ai de vânzare, te duci la vecinu și iei cu împrumut un pachet!
Nu le poți vinde oficial? Explici, le oferi gratis, și omul va găsi o cale să plătească.
Un călător este un om care ar putea sa se gândească la tine cu drag toată viața lui. E un om. E păcat sa pierzi ocazia de a-i arăta ce poate găsi aici în satul tău și nicăieri altundeva. Arata-i pentru ce să se întoarcă.
Nimeni pe lumea asta nu mă poate opri să cazez un om aflat la nevoie. Nimeni pe lumea asta nu te poate acuza ca ai ajutat un om la nevoie.
Orice bunicuță poate să-mi dea o pereche de ciorapi și eu pun niște bani pe masa, zic săru’mâna și m-am dus.
Așa că atunci când un necunoscut caută țigări raspunzi : „Noi nu vindem dar pot sa cer împrumut de la un vecin” și apoi: „vecinul va dă un pachet cu 20 de lei.”
Pentru că au ajuns ăia cu legitimații sa umble prin sate (și dau amenzi) nu începem acum să suspectăm pe toată lumea. Ăia de fapt colectează bani pentru șefii lor corupți. Noi trebuie să ne vedem de viață așa că găsim soluții.
Până la urmă am primit mai mult decât speram o stradă mai încolo și două beri din partea casei. :-)))
Urmează fotografii care să vă dea o idee despre lumea de unde vin. Aci, la asfalt, nu căutam țigări și bere, căutam sa ma refac printre oameni. Caci suntem împreună deasupra oricăror legi.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns