Mi se părea pueril sa postez poze cu bornele Via T dar acum ii înțeleg pe cei care o fac. Nu mă pot abține să nu fotografiez câteva multe dintre ele.
Mă opresc, o privesc și-mi vine în cap un titlu, un citat motivațional sau un comentariu artistic de obicei prostesc. Uneori recunosc mesajul, uneori simt ca aș incepe un dialog despre natura realității cu sculptorul. Observ că nu sunt puse la întâmplare, există serii, există teme pe anumite distante, dar cum au fost alese nu știu. Cred că făcând click pe fiecare o vedeți mai mare.
Și iată ca și voluntarii au fost molipsiti tot desenând discuri albe și T-uri portocalii au simțit nevoia să comunice călătorului bucuria simplă și luminoasa a drumului.
Si unii localnici s-au molipsit
Și este exact „Cea mai mare expoziție de artă din lume: 1400 de sculpturi pe 1400 de km”.
Un muzeu select, cât România de lat.
Sunt opere de artă, deblochează sentimente pe care le poți împărtăși doar cu cei care au trecut pe jos pe acolo: Oamenii Drumului.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns