Cum și pentru ce să faci Via Transilvanica

Nu îl faci, ci Drumul te face, dar poți sa incerci:

Să faci Via Transilvanica ca un balaur. Ca un montaniard experimentat. Rucsac minimal, rezistența la intemperii maximă, confort spre zero. Aprovizionare după noroc prin sate și localități dormi în aer liber (cort) pe niște vârfuri de deal. Câștigi niște peisaje cât alții în 9 vieți și imersiunea în natură e maximă. (începi să miroși ca un urs…) Pierzi astfel, pierzi contactul uman, pierzi istoria pe care ai putea să o simți profund la firul ierbii la nivelul la care este(este!) România.

Fă-o din când în când alternând cu

Să faci Via T ca un maestru în PR. Ești capabil de empatie și simpatie. Ești rezistent la alcool. Îți faci drumul în așa fel încât în fiecare sat, la o stână sau vagon de muncitori forestieri să cunoști un om, viața lui cu greutăți și luminișuri. Când îi simți aura, scânteia divină, îi strângi mâna privindu-l în ochi. Te încarci cu parte din povara lui, îs greu de dus atâtea fără sa pui etichete, dar dacă poți… Dacă ai putea!

Măcar atât: O vorbă bună și contact vizual, vei întâlni oameni și să știi că sunt la fel de simpli și de complicați ca tine. Suntem miracole.

Via T pentru gurmanzi. Ooh, evită locațiile gen hotel și caută pensiuni, agropensiuni sau gazde. Vei fi surprins, încântat, hrănit. După 24km merși pe jos ai ingredientul perfect al unei cine regale: foamea. Eu nu mai mănânc acolo unde există cărticica numită meniu. Caut locuri unde este „meniu fix”. Am mâncat cartofi prăjiți în untură de porc stropiți cu unt de casă sărat. Mi-au întrat direct în suflet niște supe, niște ciorbe de legume, care îmi hrănesc fiecare celulă a trupului. Siguranța este suverană când îți este așezată pe masă mâncarea căci gospodina știe exact de unde este fiecare ingredient și dacă întrebi ți se arată pe geam văcuța a cărei smântână o ai în față. Scriu asta după un gulaș consistent săsesc dres cu murături dulci-iuți și am în față un rachiu din flori de soc.

https://www.pivnitabunicii.com/ de exemplu.

Aș mai scrie pe subiectele de mai jos, dar acum nu mă simt la înălțimea taskului:

Via pentru istorici, pasionați de istorie si/sau antropologi.

Să faci Via T ca leac pentru „Nu se poate, n-ai cu cine”

Să faci Via Transilvanica pentru mântuire.

Deocamdată eu,

las Drumul cu oamenii lui să mă modeleze,

să mă facă El pe mine.

Drumul cel Lung, vi-l urez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: