Între Zamolxe și Culianu

Oricât de mic ți-e rucsacul pe ultimii 3 km ți-e greu.

Fără sa întru în detalii tehnice, bagajul pe care îl duc 1400 km este de 2 săptămâni o importantă și zilnică temă de meditație.

„9 kg, 11 cu apă” îmi zicea Alin când l-am întrebat pe Valea Cernei.

Cazarea zilnică la pensiuni este peste bugetul meu. În plus, mă cred încă un balaur, asa că am cort și tot ce-i necesar să nu calc în civilizație 2-3 zile.

Am lăsat în raftul unei pensiuni o curea de piele(bună!), am trimis acasă 2 colete, multiscula Leatherman, și totuși mai am un caiet de notițe, primusul și 3 stilouri pt caligrafie.

Ceea ce vreau să zic:

Este extraordinar cum Drumul (cu D mare) te reduce la esențial. Este nemilos și minunat modul în care îți sunt taxate (plătești cu efort fizic) fițele, mofturile, dorințele. Esti nemilos și minunat redus, sublimat, și rămâi doar cu strictul necesar. Esența.

Devii esențial, și ăsta se întâmplă și cu celelalte aspecte dincolo de bagaj: gânduri, așteptări, planuri, proiecte și proiecții, oameni. Nu sunt conștient de tot ce se întâmplă cu mine, dar părăsesc prin pădurile astea o mare parte din ceea ce credeam că sunt. Și sunt doar la inceput, n-am făcut decât (pauză, calculez) 457 de km. (26-10-2022 seara)

Sper că Drumul sa fie suficient de lung încât să duc (la(??)capăt?) acest proces.

Nu cred c-o sa renunț la stilouri dar și credințele se schimbă pe Drum.