Câteodată, lângă o bornă, dai cu rucsacul de pământ, regreți vreo două secunde că te-ai lăsat de … cumpărat țigări și privești borna.
Respirația se domolește și mă izbește berbecul câte unui adevăr care nu era pe aici între urechile-mi.

Aici mi-am refăcut un film despre 50 de ani de când îl am frate pe … frate-miu bineînțeles. Și simții cât de mult din ce sunt îi datorez. Deși e taur in zodiac, nu înțeleg de ce, așa mearsă gândul de la berbecul de mai sus.
Sub unele borne sunt pietre vopsite, sub unele borne cineva a așezat pietrișul ca un mozaic. Aia cu fața de bufniță de azi dimineață mă privea sever.
Nemții cu care mă văd zilnic pe traseu fotografiază tot. Sunt tată și fiu și pornesc uneori discuții antropologice extraordinar de interesante.(în engleză dacă sunt eu prin preajmă) Eu antropolog fără studii ca tot românul, nu mă las deși al bătrân știe munții Carpați mai bine că mine și e doxă de cultură saxonă românească.
Dar voiam să constat că bucățile astea de granit prind suflet: Unele borne devin troițe.




Lasă un răspuns