Acest articol conține linkuri către texte și filme care ar putea sa dureze mai mult de o oră. Nu rezolvă nimic, ci oferă în cel mai bun caz un spațiu de meditație. Dacă nu aveți acest timp este contraindicat sa continuați. Mulțumesc, vă iubesc, pa.
Este un iubitor de animale. Lasă mâncare în parcările cu câini vagabonzi, ia acasă păsările căzute din cuib și unii își donează sandwichul ursului de lângă tomberon.
Este un activist. Îl urăște pe Putin sau pe americani. Doreşte să nu se mai taie padurile si/sau deplânge prețul tot mai mare al lemnului. Ar merge pe bicicletă la locul de muncă dar e periculos. Era trist când unii oameni nu voiau sa se vaccineze dar nu comentează calitatea tot mai slabă a actului medical. Acesta din urmă un frate („dujman”) care militează împotriva vaccinării…
Activiștii sunt ultima redută împotriva dictatorilor și cea mai bună parte a democrației. Îmi crește speranța în viitor cand văd oameni în numere mari strângându-se în jurul unei idei. Fără activiști, dorința de viață și stima de sine a fiecăruia coboară la nivelul ciobanului din Miorița.
In drumul spre job întâlneam dimineața o doamnă simpatică a cărei conversație o apreciam. Hrănea veverițe iarna, și vara culegea plante medicinale. În ziua în care era tristă lângă un pârș mare călcat de mașină i-am spus că hrănitul animalelor lângă asfalt aduce animalele din pădure în fața mașinilor. Și… de atunci nu-mi mai vorbește și mă tratează cu dispreț.
###Suntem cu toții activiști anticorupție dar corupția se întinde tot mai mult. ###Suntem la nivel planetar de acord cu protecția mediului și natura este din ce în ce mai rea cu oamenii și ne sabotează consecvent. ###Căutați sa rezolvați o problema care depinde de vreo instituție a statului și veți deveni activist gata de luptă împotriva birocrației. Dar nimeni nu reușește să găsească soluții și noi hârtii obligatorii se inventează (gdpr-ul de exemplu)
Și mă găsesc acum într-o poziție ciudată: ceva nu merge, ceva pute, și bănuiesc că sunt mulți (chiar eu!) sunt mulți care latră ceva dar susțin prin fapte exact opusul. Nu cumva activiștii ăștia lucrează pentru dușman? Nu, categoric nu. Îi știu pe mulți dintre ei. Dar rezultatele arată că susținem un sistem care ne mănâncă de vii.
Luând drept adevărate următoarele afirmatii:
1)Statistic ne-a crescut nivelul de viață.
2)Doar dacă susții sistemul(coruptia) poți să-ți duci traiul înspre mai bine.
Ajungem la concluzia că suntem clar o turmă de oi păzită de lupi și am trădat turma cu copii noștri cu tot doar pentru speranta de a fi numit berbec de montă. Mai rău: ne educăm copii să facă la fel de la grădiniță măcar.
Luptând să ne fie mai bine muncim pentru dușman. Dar cine e Dușmanul? Cine’s profitorii? TOT… niște unii care luptă să le fie mai bine…. Cred că e clar nu? Noi ăștia, noi toți (ne) suntem Dușmanul!
Nu merge să lătrăm la lună texte cu CIA, Putin, politicienii Români, serviciile, conspirații, etc. Nu mai merge!
Chiar textul ăsta pute a aceeași tip de rahat. csfncsf!
„Răul poate fi bun și binele poate fi rău” spunea Pepe Mujica, singurul președinte sărac. Dar iată o poveste din pădure ce susține aceeași idee.
Pe aici pe unde răscolesc solul cu tălpile bocancilor am multe exemple de inițiative (ONG-uri) care au luat-o razna. Nu comentez public pentru că bunele intenții sunt autentice deși eșuează.
Incerc să înțeleg procesul mental în cazul prietenei mele care hrănea veverițe și ajung la concluzii paradoxale despre binomul prostie-inteligență.
Este posibil sa fim asa de proști? Iarăși nu. Jumate din cunoscuții mei sunt mai deștepți decât mine. 😇 Apelez la analiza maestrului Andrei Pleșu.
Pleșu a ținut o prelegere despre prostie. M-a derutat una din afirmatii: „procentul de proști este constant indiferent de grupul de indivizi observați.” Adică indiferent ca vorbim de pușcării sau vreo adunare de premianți Nobel, numarul celor care au uitat să gândească singuri dar sunt siguri pe ceea ce li s-a băgat între urechi este constant. Deasemenea
Între Zamolxe și Culianu 