Lucrez „la stat”. Jobul e o sinecurã. Singura șansă de a mă salva este să interacționez cu oameni cât mai diferiți de mine. Sunt deci un mare colecționar de relații cu tot felul de „ciudați.”
Iatã cum i-am gãsit în 2021. Și de atunci mi-i simt alături.
Ceea ce vreau să spun este că sunt onorat sa vă uzez bocancii pe cărări și prin păduri. Anul ãsta sunt interesat de flora spontană. Adică mă plătiți (he, he,) învățându-mã ceva despre buruieni.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns