Cuantificatori universali sunt acele cuvinte care incearca sa cuprindă tot sau nimic: Întotdeauna, tot, toți, toate, niciodată, nimeni, nimănui, nicăieri, oriunde.
Dacă întâlniți aceste cuvinte în vreun text, dacă le auziți rostite atunci fraza aia este menita sa va manipuleze, sau, (reformulez adăugând latura pozitivă) fraza aia este o expresie cu scop artistic.
Uneori sunt ascunse în subânțelesuri:”Oamenii sunt răi” vrea sa spună „Toți oamenii sunt răi”. Uneori intențiile celui care le folosește sunt curate: „Toți suntem creați de același Dumnezeu”…
E nevoie de ceva antrenament ca să sesizezi cuantificatorii universali în comunicare. Apoi ar fi nevoie de compasiune ca să înțelegi că fraza nu este obiectivă dar ar putea fi consistentă în contextul în care (ești de acord să) te afli. Adică ar putea fi intersubiectiv adevărată.
Adevărul intersubiectiv: Povestea pe care oamenii o iau în serios este intersubiectiv adevărată. (Și obiectiv falsă!) Valoarea banilor, existența patriei, responsabilitatea liderilor sunt exemple de adevăr intersubiectiv.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns