V-au plăcut ieșirile în natură de dinainte de 2020? Gașcă mare, vorbeau 2-3 în același timp, foc de tabără, grătărelul, unul pune muzica, altul schimbă muzica?
Ei bine, nu mai e nevoie de argumente, astea s-au cam terminat. Știu, mai sunt unii care țin cu orgoliu și cu toată puterea self-esteemului să arate că ei (spre deosebire de alții) încă mai petrec timp afară așa cum vor ei. Dar și ei vor face ce vor din ce în ce mai des în spații private și îi vom vedea din ce în ce mai rar in natură.
În vara 2019, într-o tabără de câteva zeci de copii gunoiul se recicla selectiv, și au construit o vatră din lut și lemn înălțată deasupra solului. Am asistat la dezbateri serioase de genul ”cutia de lapte este aruncată la plastic sau la hârtie?” și puteam să îmi dau seama de atunci că ceva se schimbă în relația oamenilor cu natura.(cred că pricep acum..)
În vara 2019 mass media a sărit să dezbată grav de fiecare dată când era cineva mușcat de viperă. Scandal mare: ”vaccinul” nu există peste tot, turiștii evitau pădurea, am auzit reclamații, am cunoscut anxioși și chiar războinici gata să pornească ”cruciade”.
Ceea ce a trecut mai puțin observat este că toți cei mușcați au pățit-o la marginea drumului (asfaltat în 4 din totalul de 5 cazuri despre care s-a scris în mass-media).
Adică în mijlocul pădurii vipera nu mușcă? Eu zic că nu. Din 1000 de turiști care străbat trasee marcate mai puțin de 10 zăresc pentru o fracțiune de secundă vreun animal. Vipera simte vibrațiile de la distanțe mari și se retrage. Sunt obligate să se apere mușcând, acele vipere care trăiesc lângă asfalt obișnuite cu zgomotul și prezența oamenilor. Și sunt acolo pentru că la marginea civilizației resturi, și gunoaie favorizează existența unui nou și nenatural habitat pentru furnici goange, șoareci, șerpi și uneori chiar urs.
”
După prima pandemie serioasă din 2020 oamenii au început să dezbată efectele civilizației asupra naturii. Omenirea s-a împărțit în două direcții care sunt la extreme total opuse:
# Unii au căutat să petreacă cât mai mult timp în natură încercând să lase urme cât mai puține sau deloc.
## Alții au început să se ferească obsesiv de orice ar putea să le facă rău retrăgându-se din natură, dezinfectând mai mult, evitând aglomerațiile, preferând să trăiască în mai multă siguranță.
Zona sigură (safe zone) a devenit o chestiune intimă și diferită de la om la om. Fiecare avea propriile lui opinii, convingeri și credințe. Asta a pus amprenta pe prima parte a secolului XXI și a dus la…
”
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns