Între Zamolxe și Culianu

O operatoare de interviuri la un recensământ:
”-Cîte televizoare aveți în casă?
-Niciunul (văzând reacția fetei, precizează) nu prea stăm pe acasă…
(…)
-Câte zile pe an petreceți în natură?
-(socotește în minte) 310 ! (face o față de parcă ar spune: ”ei, hai să fim serioși”) Domnișoară, am făcut în așa fel încât sunt plătit să lucrez pe teren în natură. În medie odată pe săptămână vin acasă să spăl și să schimb hainele și să mai cumpăr câte ceva. Când am liber sau concediu tot în natură plec.”

Și acum încercați să vă imaginați cum o să stea în casă cel care a dat răspunsurile de mai sus. Cazul este real.

Și este vorba despre câteva zeci de mii de oameni din România care își întrețin sănătatea mintală și capacitățile profesionale (sociale) ieșind regulat în natură. De la pescari până la parapantiști există foarte mulți oameni dependenți psihic de activități în natură: Alergare, excursie, somnul în cort, plimbarea prin parc, pădurea, alpinismul, focul deschis, viața simplă, specialiști în supraviețuire, aerul curat, zgomotul apei, etc.

Adăugați și ONG-iștii care apără natura sesizând abuzuri și ilegalități.

Cum se descurcă în pandemie? Datorită slujbei, pentru că sunt unul dintre ei, cunosc mulți de ăștia. Iată cum au procedat:

• Eu am hârtii de unde rezultă obligația profesională de a merge pe coclauri. (Lucrez în Parc Național) Iau cu mine numărul maxim de persoane (încă 2, declarați pe loc voluntari care mă ajută!) în deplasări.
• X se bazează pe drumurile mai puțin verificate și urcările care pornesc din sate de munte. În satul ăla cunoaște 2 bătrâni pe care îi ajută la cumpărăturile din oraș (deși bătrânii spun că n-au nevoie de nimic)
  • Nu este nici rău nici ilegal să ieși din casă ca să ajuți pe cineva dintr-un sat. Odată ajuns acolo, ajuți culegând niște ciuperci din pădurea din apropiere.
• Y are legitimație de polițist și o hârtie (reală? nu știu!) cum că este în misiune.
• Z are o adeverință de la medicul psiholog pe care scrie boala mentală Oikophobia (teama de obiecte casnice sau de casă în sine)
  • Dacă aveți un prieten psiholog (psihiatru) sau frecventați unul, nu ratați ocazia. Puteți invoca cinstit fără să mințiți prea tare reprezentantul MAI, bolile numite orofilie (asta e discutabilă:-)), oikofobia, domatofobia și ecofobia.
• W Aleargă repede vreo 5-10 km și se liniștește pentru 2-3 zile. La ultima întâlnire cu jandarmii i s-a spus să alerge dar numai în jurul blocului. E disperat. Prietenul lui care are nevoie de peste 30 de km de alergare săptămânal, încearcă degeaba să alerge în casă.
• Q Și-a făcut adeverință că este colaborator la un ziar local; poate deci să scoată aparatul foto la plimbare.

Acești oameni care își degradează sănătatea din cauză de ”stăm acasă” au datorită pasiunii o atitudine total diferită față de tot ce este viu; ei sunt parte neseparată din natură. Virusul vine din mediul pe care ei îl iubesc.

Și aerisindu-și creierii in grupuri de maxim 3 persoane respectă legea fiind mai izolați decât în oraș!

Acești oameni trebuie să treacă sănătoși dincolo de carantină, vom avea nevoie de ei ca să refacem relația dezastruoasă cu mediul care ne-a adus aici. Ajutați-i cu niște idei.

Dacă știți alte soluții dați-mi de știre.