Pe o margine de bancă, în orașul de sub munți, stă picior peste picior un bărbat având pe față o mască de protecție colorată dar evident extrem de eficientă pentru că are niște filtre laterale. Pantofi sport, cioarapi albi, impecabil îmbrăcat, ține spatele drept depărtat de spătarul băncii și mâinile în mânuși negre i se odihnesc pe genunchi. Are alături o geantă de umăr unde se găsesc două telefoane, o adeverință ștampilată, mânuși și mască de rezervă, gel și spray dezinfectant, o pelerină de ploaie și o pereche de căști.
De celălalt capăt al băncii se apropie un rucsac mare pe care se leagănă tot felul de haine și obiecte. Mai întâi se simte mirosul de brânză stricată și fum și abia apoi se observă individul care cară rucsacul. Partă dreduri (adică nu s-a spălat pe păr de ceva timp), are barbă și hainele lui aspre au o culoare incertă din cauza petelor diverse și din cauza culorilor de camuflaj. Mestecă un băț cam de dimensiunile unei țigări.
Lasă rucsacul să cadă și se prăbușește pe bancă. Zîmbește către celălalt care își ia geanta și pleacă în direcția opusă.
Povestitorul (povestașul) acestei scene era pe partea cealaltă a drumului tocmai trăsese mașina pe dreapta. A uitat privind scena ce voia să facă și se întreabă dacă nu cumva și el ca și cei doi de la bancă ignoră o parte a omenirii inutilă fiindu-i.
Ceva mai încolo patroana librăriei locale și de departe cel mai citit om din oraș își plimba câinele. Văzând scena se oprește în loc privind în gol. ”Dacă aș avea sub 30 de ani și mintea de acum cu care din ăștia doi aș prefera să fac un copil?”
Primul individ privește înapoi și intră într-o mașină joasă și mare. Cel coborât din pădure si-a scos bocancii și ciorapii și își mișcă degetele de la picioare cu ochii închiși.
Câinele librăresei trăgea de lesă voind să se apropie de ciorapii ăia care miroseau cumva. Se aude o sirenă (poliție sau salvare)
Dumnezeu zice: ____________ __________________ _______________________
Eeh, asta-i problema noastră actuală: Ce zice Dumnezeu?

Lasă un răspuns