Este ok să fii vulnerabil, este normal. Este ok să îți păstrezi poziția indiferent de consecințe.
Unul ajunge uneori ”futut, bătut și cu banii luați” Altul scapă mai puțin șifonat dând cu mâna lui ce are prin buzunare. (…) Amândoi sunt Ok. Amândoi au avantaje și dezavantaje în drumul aspru prin Lume.
”Înfrânt nu ești atunci când sângeri
Nici ochii când ]n lacrimi ți-s
Adevăratele înfrângeri
sunt renunțările la vis” (Radu Gyr)
Cel care reușește întodeauna, cel care este admirat de mulți, poate fi Psihopatul din textul preluat din Dilema. 
Cum predau asta unui tânăr de 12 ani? Că nu sună prea practic! (Se pare că lecțiile societății despre putere sunt fundamental greșite sau îmi scapă ceva.
Maneliștii de la care am plecat? Sunt niște copii nesiguri pe ei înșiși. Și atăt ei azi, cât și copilul ce am fost, nu au, nu avea (și nu avem!) decât o singură problemă despre care nu am scris deloc până acum:
Bărbăția!
Iar Băr-Bă-ți-a unui mascul este în altă parte: În privirea unei femei. De fapt viața unui băiat nascut în secolul XX (când a fi bărbat venea cu multe așteptări din partea mediului social) este marcată de încercări și eșecuri în a verifica cât și dacă este bărbat adevărat. 
Această luptă și agitație se termină instantaneu cînd te te face fericit ceea ce vezi în ochii partenerului cînd apare un anumit tip de dragoste. (nu intru în detalii)
UMBRA – Cu rădăcini în cele mai profunde straturi ale psihicului, este inerentă și necesară. Cred că cea mai bună recomandare ar fi s-o lași în pace dacă nu te deranjază, dacă felul în care îți duci viața nu rănește pe nimeni (ești siguur? Hm,) Dacă nivelul de energie și creativitate din viața ta pare ok, atunci las-o.
Dar! Dar asta e zicala mea preferată:
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns