Între Zamolxe și Culianu

Vârful Domogled, (puteți spune muntele) este unul dintre cele mai interesante și ușor de atins obiective de lângă Băile Herculane. Călătorul cazat în stațiune atent la confort și inghesuiala citadină ajunge până la Crucea Albă se bucură de priveliște și se întoarce ignorând de obicei că a vizitat unul din cele mai complexe ecosisteme din Europa.

Cel care umblă-n bocanci, cei care nu se tem de urcuș, ajung până pe vârf și coboară pe cheile Feregari. Ceea ce este remarcabil, bogățiile ascunse sunt ratate și de aceștia.

Din 1938, când Alexandru Borza şi Emil Racoviţă au insistat pentru constituirea unei rezervaţii în această zonă se știe că zona este locul unde 45% din fluturii din România pot fi văzuți și studiați. Exemplarele de Pin Negru fac deliciul călătorului amator de peisaje, dar pentru lecția de istorie naturală aveți nevoie de un specialist ca să vă arate nestematele ascunse ale unui loc unde se luptă pentru supraviețuire păduri de pin, păduri de fag, oamenii, apa, vântul și focul.

Pinul negru de Banat creşte foarte, foarte greu. Îşi măreşte diametrul trunchiului cu câteva zecimi de milimetri în fiecare an, iar lemnul său este foarte dens.  Cel mai curios lucru despre pinul negru de Banat este faptul că acolo unde împădurește un versant al vârfului Domogled, avem de-a face cu incendii frecvente.  Pădurea de pe Domogled ia foc destul de des şi, ceea ce este şi mai ciudat este faptul că exact zona respectivă este una de protecţie strictă, adică acolo unde oamenii nu mai au (legal) acces şi lăsăm natura să se desfăşoare.
Din cauza aceasta chiar avem o mică problemă între legislaţie şi realitate, pentru că nu am avea voie să călcăm acolo, dar incendiile trebuie stinse. În 2013, la iniţiativa domnilor Marcel Torok și Petru Urdea, profesori la Facultatea de Geografie a Universităţii de Vest, s-a studiat cu foarte mulţi senzori și camere video, pădurea aceea care  ia mereu foc.  Am aflat atunci un lucru interesant: că din 11 incendii, aproape jumătate sunt fără cauze umane. Adică  sunt cert provocate de cauze naturale.
Ulterior, oamenii de ştiinţă au consimțit  că Pinul Negru de Banat este într-o anumită măsură ”prietenos cu focul.” Conurile se deschid și eliberează semințele la temeperaturi foarte mari. S-a observat că aerul de la incendii este cel care ridică seminţele şi le plantează de sus în jos pe vârful stâncilor. Ştiam din trecut că răşina coniferelor emană gaze inflamabile. Toate aceste argumente ne duc cu gândul că pinul negru de Banat este un fel de pasăre Phoenix vegetală.
Nu spunem că îşi dă foc singur, aşa cum se întâmplă prin Spania sau Grecia, din cauza căldurilor extreme, dar putem spune că prin incendii, pinul nostru o duce foarte bine.

Muntele adăpostește peșteri renumite(Tatarsky) altele cunoscute doar speologilor și o peșteră mistică pe care unii care au fost acolo nu reușesc s-o mai găsească ulterior oricâte încercări ar face. (Peștera cu cruci).

Câteva poieni cu pomi fructiferi sălbăticiți,(cireș castan) cabană silvică și observatoare de faună găsesc cei care explorează informați.

Drum bun, informați-vă!