Între Zamolxe și Culianu

Unele foto sunt semnate Dan Dinu.

Anul ăsta printre turiștii care au venit să se informeze aici, au fost câțiva de la care am învățat eu mai mult.

Unul venit din germania intră și mă întreabă de unde face rost de Corylus colurna (Alun turcesc) și mai căuta niște ”Chilopode”. Evident îl trag de limbă și aflu că padurea lui de nu mai țin minte câte hectare este atacată de Borkenkäfer (gândac de scoarță) și ar avea nevoie de 10 000 de puieți de alun turcesc să replanteze pădurea*.

Nu am putut să îl ajut dar i-am indicat pădurile unde se antrenează studenții de la facultatea de biologie. După trei zile a venit să-mi mulțumească, și mi-a povestit că avem și noi pe aici gândacul cel rău, dar nu ucide arbori.  Pentru că avem mult mai multe gângănii care mănâncă borkenkäferul (păianjeni scorpioni și centipede) și mai avem (le-a văzut!) 2 ciocănitori pe care la el în pădure nu sunt.

Atunci am fost iluminat**. Asta este biodiversitate: natura este atât de complexă încât toate sunt într-un anumit (dinamic, e drept) echilibru.

Nu atacă urșii gospodăriile pentru că populația de urși este controlată de celelalte carnivore. Mistreții nu fac pestă porcină din acelaș motiv. Arborii au dăunători dar și aceștia la rândul lor sunt mâncați cu precădere  când se înmulțesc prea tare. Chiar dacă apare o molimă este redusă și se stinge de la sine. Microbi, viruși. ciuperci, goange, șerpi, păsări. mamifere și arbori toate formează un ghem încâlcit, complicat in care se consumă și se ajută între ele.

Și cele mai bine intenționate intervenții ale oamenilor nu rezolvă nimic, dimpotrivă!

Iar din toate astea nu pricepem decât două mari adevăruri:

Toată lumea trăiește și nimeni nu scapă de moarte. (contradicție fundamentală în natură care uneori ne împiedică să gândim) (Când dau de o contradicție îmi vine să i-o bag pe gât ăluia care a emis-o) (În special când te mai crezi prof de Mate…)

Biodiversitatea astfel este ca iubirea, țelul suprem spre care putem să tânjim, de care ne putem apropia dar este sau nu, într-o oareșce măsură. Când arborii lasă muulte semințele la sol (odată la trei ani toți de-odată ”de parcă” s-ar fi înțeles între ei) se nasc imediat după asta șoareci veverițe și mistreți mulți. Apoi vulpea și restul carnivorelor o duc bine următorul sezon, și tot așa, efectivele de animale cresc și scad în valuri care durează 3 – 7 ani. Cifrele de mai sus sunt vagi, sunt influențate de climă, de oameni, de lună, ciuperci, insecte, de exploziile solare și Dumnezeu știe ce alte influențe mai există.

Când biodiversitatea este scăzută (ca în pădurea neamțului) evoluția sistemului este greu de prevăzut și evoluează mult mai departe de orice medie sau echilibru. Schimbările climatice din ultimul timp sunt un exemplu de sistem care o ia razna.

Ca să nu intrăm în ”teoria matematică a Catastrofelor” iată un film de 13 minute.

*Aflai cu această ocazie că orice neamț care vrea să facă cash pădurea, o poate face dacă este declarată oficial infestată cu unii dăunători (despre care se crede că pot usca toții arborii). Este obligat să o replanteze pe cheltuiala lui ulterior.         (nimic nou, când proprietarul pădurii este un privat, nimeni nu-l poate opri s-o taie dacă asta vrea…)

** Iluminat te simți, cănd ești ultimul care află o chestie arhicunoscută…