Între Zamolxe și Culianu

Fratele românului este(era!) Codru dar este altceva decât Pădurea? De ce sar ca arși oamenii de la Romsilva când scriu ”copaci” în loc de arbori? De când spunem ”pădure” și când a murit în limbaj ”Codrul” ? De ce nu se plantează alun prun cais mere cireș nuci? De ce dispar agrișele și coacăzele din flora spontană?

(disclaimer: toate cuvintele de mai sus au câte o definiție foarte precisă in metodologia și procedurile Romsilva. Eu nu sunt (încă) un profesionist forester)

Pentru că, evident a fost o vreme când humanoizii nu știau decât să folosească niște pietre ascuțite și oase de animale. Bântuiau mânați de o foame permanentă de colo colo după hrană. A fost o perioadă lungă, peste 90% din istoria umanității când nu cultivau nimic, hrana era 80% vegetală(oare?) și singura abilitate necesară pentru supraviețuire era capacitatea de a colabora în grupuri mari.

Iarna aveau nevoie de o grotă fără ursus peleus și cred că așa au dispărut ultimele prădătoare mari. Capacitatea de a colabora necesită limbaj suficient de complex încât să poți să minți până modifici realitatea altuia: ”Tu atragi ursul aici pentru că ești cel mai viteaz și noi îl omorâm”

Cam așa a fost sute de mii de ani. Peste 80% din teritoriu era Codru. Dacă scădem ape, mlaștini și stâncării câmpia de azi era atunci poiană sau malul îngust al unei ape. Peste 80% din teritoriu era Codru. Adică un fel de pădure unde luptau pentru supremație stejarul, nucul, fagul, cireșul, mărul, prunul, alunul, cornul, bradul, părul și caisul.

Întunecat, plin de zgomote ciudate, greu de pătruns, bântuit de animale periculoase. Pe margini și în jurul poienilor creșteau impenetrabili arbuști deși, plini de țepi: măceș, mure, agrișe. Ciuperci și plante magice erau peste tot. Zmeura în zonele cu sol umed și afinele pe creste de munți erau consumate de păsări, animale și rar de către puținii oameni care hălăduiau în grupuri mici.

Aproape de anul 10 000 înaintea erei curente 2 milioane de oameni trăiau în teritoriul pe care azi îl numim Europa. Singurele locuințe stabile pe vremea aia erau la Lepinski Vir și Schela Cladovei. Erau locuite de humanoizi mari de peste 1,90m iar acea cultură s-a răspndit pe Dunăre de la Moldova Nouă până dincolo de Calafat și pe cele două râuri mari Timoc și Cerna.

Nu departe începea Codrul des, întunecat, cu un strat de frunze și fructe căzute din copaci (sîc!) peste care căzuseră trunchiuri de lemn (formând un strat de aproape doi metri!) în diverse stadii de descompunere. Luptau pentru soare smochini, cireși, pruni, corcoduși, caiși, piersici, migdali, meri, corn, peri, gutui, castan, scoruș, aluni, vișini plus ceilalți arbori pe care îi puteți vedea și acum în păduri.

Doar atât vreau să spun: A fost odată Codrul, unde toate fructele creșteau. Și am 2 întrebari care sunt și direcții de cercetare: Când/Cum a devenit Codrul pădure? De când este pădurea doar industrial exploatabilă?

Sper să ma lămuresc suficient de bine ca să vă pot explica și dvs. pe parcursul acestui blog.

Și ultima întrebare: Când începem să replantăm Codrul?