Între Zamolxe și Culianu

Ce faci cu atâta plăcere încât ai face-o gratis cu maximă bucurie fără să obosești?

Ideea este pe val în timpurile astea, nu zic nimic nou, dar lumina interioară pe care o capeți și felul în care ți se schimbă lumea este surprinzător. Simți uneori că ai luat potul cel mare la loterie.

Multe, des întâlnite și la îndemână vai, sunt plăcerile care distrug: Le recunoști că dau mahmureală, dependență și mai ales ai nevoie de refacere după.

Pasiuni, obsesii, dependențe, plăcerile mici dar dese(țigaraa!) internetul, merită cântărite cu atenție, dar există ceva luminos, ceva care să te facă mai sănătos, mai vesel, mai eficient mai util pentru restul lumii. Există munci pe care le-ai face zâmbind fără să fii plătit? Există vre-o activitate atât de plăcută încât uiți să manânci?

Ei bine există. dar nu despre astea e vorba. Vreau să spun că întreaga ta personalitate, (toate plăcerile și fricile strânse ghem în ceea ce ești), se hrănește, crește și se vindecă făcând ceva ce îți aduce atâta bucurie împlinire încât treci ca o omidă în alt ciclu al existenței.

Cele mai liniștite momente ale copilăriei le petreceam în grămada de fiare vechi a bunicului (fierar). Cred că de aceea atunci când mi-au fost date în grijă (gestiune) 6000 de tone (!!) de fier vechi pe care trebuia să-l păzesc, să-l sortez și să-l încarc pentru topit mi-am descoperit una din pasiuni: Cotrobăitul prin deșeuri. Am încetat să mai țin socoteala orelor lucrate. Uneori dormeam lângă grămada aia și nu mirosea prea frumos. Abia când îmi arătai o bucată de pâine îmi aminteam că n-am mâncat și mă încerca foamea. Aveam zero timp să mă îngrijesc, răsfăț nici atât, și eram totuși bine, superfuncțional și focusat. Eram permanent murdar, dar viața era foarte interesantă. Zilnic găseam mici comori de care mă bucuram doar eu: Seifuri încuiate, materiale cu compoziții ciudate, pastile de argint utilizate în primele contactoare industriale, scule vechi inutile azi, și o cască germană din al II-lea război transformată de cineva într-un maare polonic pentru boască.

Priviți atent un pasionat de pescuit sau orice pasionat; este evident că oamenii simt ceea ce le face bine, ceea ce îi hrănește și ceea ce este dincolo (dincoace!) de orice sfaturi date de alții. Pasiunea aceea o găsesc la unii oameni în relația lor cu Dumnezeu, la alţii e doar blidul de pe masă acum.

Dar ceea ce vreau să vă spun este că aveţi nişte pasiuni de care nu aveţi habar. Mai mult: acolo sunteţi geniali! Şi ceea ce pune capac la toate este că în domeniul în care munceşti cu plăcere nu-ţi mai stă nimeni în cale.

Repet ca să subliniez: ești genial, e cazul să afli în ce ești genial, Ar fi păcat să nu afli.

Disclaimer: uneori e greu, uneori e prea greu, uneori e cazul să te odihnești, dar dă click aici și ia-o de la capăt.