Între Zamolxe și Culianu

Știți povestea: broscoiu’ s-a apucat să escaladeze un mare turn (ca să salveze universu’ nu mai știu motivația) și restul animalelor strigau ”stai, e periculos, o să cazi”, etc. După ce a reușit și a coborât safe, în timp ce era lăudat pentru curaj, animăluțele au observat că broscoiul era surd și toate vociferările de jos în sus el le-a crezut încurajări.

Sunt binecuvântat să trăiesc printre oameni surzi ca broscuțu’ la vocea (povestea) bunului simț. De aceea am tupeu să discut despre articolul Ioanei Hîncu. Un blogger extrem de serios pe care îl savurez cu respect de ani de zile, și al cărei condei depășește mult îmbârligăturile mele.

Citiți articolul, faptele sunt exacte 100%. Dar frica de lumea care se naște acum, teama de viitor nu este in categoria ”fapte” Spaima dintre dubii și soluții este doar una din reacțiile noastre posibile.

Orice schimbare, urmare a greșelii, urmare a unui șut în dos, schimbarea profundă a lui homo-sapiens  (despre care e vorba aici) are tot atâtea pericole cât oportunități. Oamenii or să adopte orice schimbare care le aduce confort și siguranță și asta e mai sigur ca răsăritul de mâine.

O să renunțăm la dreptul nostru asupra datelor private (s-o zic mai clar:) o să renunțăm la intimitate! Când ni se va oferi la schimb un soft-device care ne poate anunța că vom face o boală cu 6 luni înainte de a face acea boală.

O să pun mâna pe volanul mașinii doar pe piste special amenajate după ce semnez un disclaimer.

O să își aleagă (copii ăștia din clasa a-II-a când le-o veni vremea) partenerul de sex și/sau mariaj  cu ajutorul exclusiv al unui soft de pe smartfon (care o să se numească PockIA de la Pocket Inteligent Assistant)

Unii dintre cei născuți după 2000 nu vor mai putea muri de bătrânețe și nici de boală.

Sunt în număr egal pericolele și oportunitățile de după colț, frica sau înțelegerea acestora sunt doar atitudinile noastre. Opuse, dar e loc să decizi.

Largi zone ale mapamondului sunt deja populate de oameni care sunt considerați inutili dispensabili irelevanți. (Yemen de exemplu)

Vestea bună este că școala este din ce în ce mai inutilă și își pierde rolul de regulator social. Copii care au inteligența unui viitor premiant nobel învață altceva acum din alte surse (scapă de sub control). Din ce în ce mai mulți oameni trăiesc pentru a-și întreține avatarul. Și-n toată aiureala asta rămân puțini cei autentici dar se vor putea recunoaște între ei.

Spun că ”cei din urmă vor fi cei dintâi”. Pentru că se nasc, renasc, apar, cei imuni la narațiunea oficială. Cei care  Și sunt atât de diferiți încât se recunosc unii pe alții pe stradă după mers, postură, privire.

Cum zicea un gugulan de la Plugova:

De-o vreme încoace/ Avem de toace/ Și ace/ De cusut cojoace.