”Dacă citești acest bilet înseamnă că plec să mă alătur Zeilor mei. O să le mulțumesc pentru fiecare clipă petrecută împreună cu tine.” (bilet găsit în firida unei peșteri)
”De n-o sa vii nu e nimic,
E-un secol mic,
Toți mint,
Când totul e pentru argint.
Rămâne luna roza de argint,
Azi nu-i vreme de alint,
De vei veni
Când n-o sa vin,
Pe banca veche vei găsi
Un crin
Și o moneda de argint.” (Bacovia…)
La fântâna cinetică de lângă teatru se strânseseră în după-amiaza aia caldă câteva zeci de copii la joacă și mult mai mulți adulți ca să supravegheze copiii. Câțiva bătrâni în scaune cu roți pe ici pe colo completau promenada. Grupuri de puștoaice îmbrăcate de parcă ar fi fost mature treceau rapid trase de smartfoane.
L-am observat apropiindu-se pentru că avea un mers care mi s-a părut atunci foarte neglijent (am o mică obsesie pentru felul în care merg oamenii…) Tânăr, cu un rucsac prea mare pentru a fi purtat în oraș s-a urcat în picioare pe marginea fântânii și-a strigat tare cu mâinile pe sus:
”Băi ! ALOOO! BĂĂĂi! ”
Câțiva copii s-au oprit, dar adulții au devenit cu toții atenți. Rumoarea s-a potolit și vânzătoarea de la chioșcul de înghețată a ieșit să vadă ce se întâmplă.
”BĂĂĂi! ERA VIRGINĂ BĂĂ !”
A sărit jos și a dispărut printre blocuri cu mersul ăla ciudat. Copii și-au revenit primii.
Nu întrebați ce legătură are asta cu 1 Decembrie.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns