Dezbinarea e Consens

puțină magie de la agatârși -stăpânii aurului- și dovada foto că gerul creste flori(le).

De fapt e vorba de urmașii Bitcoinului

Probabil că introducerea o să fie cam plictisitoare dar dacă nu aveți răbdare până mi se încălzește tastatura săriți peste articolul ăsta la următorul.

Incercam să dorm după „o zi grea de lucru” în care înfruntasem vântul, gerul, (t)urme de mistreți, o labă de urs (imprimată în noroi) și 4 căprioare. Smartfonul nu primea „data” nici de la 112. Se scutura chiciura din copaci făcând zgomote de mă gândeam să mă bag invers în sacul de dormit. De frică și mai ales de frica frigului am pornit primusul să-mi fierb o țuică gândind pervers (!) că vechi daci foloseau alcolul ca pe un ritual de cunoaștere iar libertatea indusă de drog era locul unde se întâlneau Ktistaii cei care l-au creat pe Zamolxe.

Tema ieșirii a fost „mă refac după sărbători” așa că nu aveam decât migdale, nuci, alune și toate fructele autohtone deshidratate. Țuica este parte a trusei medicale cei care știu să o dozeze corect au cel mai eficace leac împotriva anxietății, a depresiei, a panicii etc.

Semințele se prajesc puțin până prind caldură și pete de culoare, se sparg apoi în bucăți mari fără prea multă râvnă. Se pun la foc impreună cu fructele deshidratate și sfârcuri de măceșe (părtea păstoasă a fructului atins de ger) se pun pe foc, în țuică.

Alcolul este prezent în toate (Toa-te!) cultúrile (cúlturile) homo sapiens dintodeauna. De la fermentația ajutată de saliva femeilor din trib, la cumâsul făcut din lapte de iapă și de aici la viile dacilor, alcolul declanșază o vrajă care funcționează de o sută de mii de ani.

Când faci peste 30 000 de pași pe zi, fiecare gram contează, dar ca să fie nealterată, țuica se ține în sticla de sticlă. Atunci când curge în vas, anticipând bucurie pură, vraja ancestrală pornește. Te gândești la omul care a pierdut o noapte singur domolind focul alambicului. E sănătos dacă porți ăluia care a făcut băutura respect autentic; Aici în pădure torn peste nuci pisate si fructe uscate țuică făcută de o femeie caldă care-și așteaptă fiul însurat prin țări străine.

Cât și cum se ține totul pe foc, cum se bea, cum trebuie să apleci capul și să închizi ochii primind focul pământului în pântec, nu pot să spun aici. Cei care înțeleg de unde vine vor ști cum să primească. „bogu da prostii!” Dumnezeu să îi ierte pe morți tăi !

Sângele bătrânilor tăi se trezește că ai fost dintotdeauna bucată din ei. Și ei poartă sângele celor care i-au născut. Sunt toți un lanț: Moșii tai, strămoșii tăi, toți, până la primul care s-a trezit că este purtătorul unei scântei. Tăcuți, cu greutate în ochi privesc la singurul care stă în lume, singurul care le viețuiește sângele și poartă scânteia.

Și ești singura zală care decide încotro se va lega, încotro va merge sămânța de stea pe care o porți, te arde, dar nu îți aparține.

…

Înainte de a fi „sociali” oamenii erau membrii (membre!) ale unui grup de homo sapiens care cutreierau pământul culegând, hrana. Uneori vânau, dar nimeni nu putea supraviețui singur, nu-și cunoșteau unicitatea pe care azi o pretindem. Conștiința era doar a grupului. E veeche carpeta asta înflorită cu lanțuri de vieți, cămașa asta de zale pe care o numim societate, țară sau umanitate (după cât ne duce capu’). De aia, colea, beat singur prin pădure visezi mulțimi de oameni, valuri de oameni și ești acolo la mijloc. Și niciodată scăpat de sub privirile străbune.

Oh da, acu’ suntem dezbinați până la sânge (click și lăsați melodia să curgă până terminați de citit) dezbinați când vorbim ce să alegem, (și la votare, dar alegeri faci zilnic ) suntem dez-îmbinați, dar ceea ce nu ne lasă dezbinătorii să vedem este consensul avers, inerent, automat, miraculos al acestei dezbinări: Suntem de acord că … că nu avem ce (pe cine) să alegem.!! Neincrederea în elite ne este numitor comun! Neîncrederea ne este totală și reciprocă. Așadar ne-am înțeles: e un consens!

Chiar exprimat absurd: „Suntem de acord că nu vom fi niciodată de acord” exprimă un consens. E simplu, nu e nevoie să te îmbeți cu poame înmuiate în rachiu să vezi echilibrul fragil dar etern și firele care oricum ne leagă. Când ai un consens poți să construiești ceva sau dacă nu îți place Lumea construiești altceva. Alta!

Reformulez (treaz) (părea că am descoperit cu cine o să votez)

Alegem-votăm… trebuie să alegem ALTFEL. Maare scofală! … Ideea pentru care era să mă declar geniu este (deveni întrebare, mă trezii, pff!) dacă nu cumva ar trebui să caut altceva în loc de (alt)cineva?

Urmează fotografiile făcute cu florile gerului și cu țuica fierbinte în termos. Continui poimâine, poate joi-marț, ideea. Jur că voiam să vorbesc despre criptomonezi!