Mai întâi ar fi bine să aflu ce vreau şi dup’aia verific ce vreau de fapt.
De exemplu m-aş uita la televizor dar dincolo de asta, de fapt, fug de nişte gânduri pe lângă care am trecut în cursul zilei. Îmi desfac o portocală ca sa nu mă mai gândesc la ţigara de care am poftă. Iar țigara este chemată de dorinta de un mic răsfăț. De ce fug? Ce caut? De ce mi se ascund dorinţe una sub fusta celeilalte? Oare dincolo de câte dorinţe (pofte) încep să apară nevoi?
Cum aflu ce-mi lipsește de fapt?
Sau nevoia moare când răspund la întrebarea: de ce mi se ascund dorinţele una sub fusta celeilalte?
Decât să mă joc ca un idiot bălos cu Matrioşka asta mai bine mă uitam la televizor.
Dorinţele se ucid. Nevoile se rezolvă.
De ce să ma uit la televizor?
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns