Trăți vremuri în care democratizarea informației (să poată fi înțeleasă și de cel care nu ia bacu) face de căcat tot ceea ce poate să vă devină pilon în sistemul de valori.
Nu poți să mai crezi în nimeni nu poți să mai crezi în instituții. oamenii se retrag în grupul de prieteni destrămat de comunicarea trunchiata pe facebook sau viața de familie stroșită sub nevoi reale sau percepute.
dezaxat neparticipând emoțional la valori comunitare individul se disociaza devenind un freak ascuns și temător că va fi expus …
Cei care scapă (haaideți vă rog să îi numim treziți la viață!) scapă singuri că-ci calea e unică pentru fiecare dintre ei. Au o singură caracteristică comună: Zâmbesc des și sincer. In lumea pe care au descoperit-o viața e mișto, are valoare reală.
(buuoooi! ăștia zâmbesc când nu-i vede nimeni ! )
Sunt și hliziți care mimează asta. Profit de ei cu mai puțină milă decât aș vrea să am. Mimatul unor chestii-care-ești e la modă ca țoalele.
Sunt cei care sunt siguri că-și știu care le e sistemul de valori: „Ah, ce-mi place și ce nu îmi place? E foarte simplu, îți spun totul acum.” Ăștia profită de mine mai des decât aș vrea să îi las.
Individul dezaxat decuplat emoțional de la valori comunitare, disonant, un freak ascuns și temător că va fi expus public se trezește (se vindecă de frică) descoperindu-și valorile reale. Des-co-pe-ri-rea este activitatea cheie. De fapt cred că cel mai corect ar fi să îi zic eterna autocăutare…
Dar totul e clar în poezia pe care ar fi trebuit s-o știț’ înainte de a citi bloguri de diletanți (ăsta, ăsta, care îl citiț’ acu’)
”
Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.
Prinde tu-n adânc izvoare –
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.
Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.
Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are –
nu numai deasupra-n zare.
Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.
Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.
de Lucian Blaga
”
Lasă un răspuns