„La final ajungi (da’ e musai să ajungi tu cu mintea ta) la concluzia că trăiești în cea mai bună lume posibilă. Sunt multe dovezi (pe traseul logic) eu îți zic numai că altă lume în care să exiști cu fizicu’ ăsta nu ai.”
Cel care îmi zicea cele de mai sus era rârâit si vorbea de obicei doar cuvinte care nu îl conțin pe „r”. ((În seara in care ne-am îmbătat graseia tot. „Vorbesc cu r doar cu mândrele cărora le răpesc gândurile.”)) E adevărat: Când rârâie are un succes colosal.
„Nu e simplu, gîndești la viața asta și la viața ta până ajungi acolo. Gândind e musai să faci să desfaci opinii pe unde ajungi în mintea ta, altfel ajungi în partea cealaltă. Atenție, odată plecat pe calea asta nu te mai poți întoarce, ține-o până la capăt.”
Îi zic dând peste cap șprițul de vară: Sunt dezavantaje, nu e o jmekerie să fii tot timpul fericit; Dus de euforie mai dai cu mașina în stâlpi, (tocmai o pățisem!) uiți că există oameni deranjați profund de zâmbetul ăla tâmpit cu care mergi pe stradă.
Oho! Cu adevărrat Rrău este că realitaea și tot răul a 7 miliarde de ființe îl simți pe umerri tăi când ești singurr.
-Ha ha, există deci efecte negative in căutarea fericirii?
„Nu Prietene, căutând, refuzi realitatea refuzi evidența, refuzi să accepți că trrăiești în cea mai bună lume posibilă”
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns