Între Zamolxe și Culianu

Unul din avantajele vieții unui oraș mic este că oricând poți găsi cunoștiințe comune cu oricine. În plus dacă treci de o anumită vârstă cei cu care ai ciocnit un pahar sunt destul de mulți și chiar poți deschide o conversație cu oricine.

Deși fug de informația main stream m-au ajuns discuțiile despre alegerile de azi. Din întâmplare mă întâlnii aseară cu un mare corupt și fost coleg. Mă mâncă undeva și ne întinsărăm la vorbă. Încercam să mă lămuresc, ceea ce știu eu despre oameni nu se potrivește cu ceea ce se votează prin jurul meu.

(știam cutuma asta, dacă vrei să-i vorbești celui care învârte județul pe degete după ce te invită la masă lași telefoanele, pui jacheta groasă în cuier și te prezinți într-un tricou cât mai mulat) După ce am lăsat telefoanele în bucătăria cârciumii unde marele baron local este patron ne-am așezat la un pahar de vin discutând (bârfind) „cunoștiințele comune”.

Eu trecui la subiect: „Numai dumneavoastră îmi puteți explica de ce vă tot votează lumea, probabil că sunt mai mult naiv decât deștept dar nu pricep” (laș, îi vorbesc cu dvs deși e mai mic decât mine)

Nu s-a simțit atacat, mă privea cu-n fel de milă+simpatie nedisimulată „Ai impresia că deștepții votează ca tine, că ești unul dintre cei inteligenți  da’ tu nu vrei să pricepi, îți convine să te știi printre cei puțini și culți.”

A început să enumere arătându-și degetele pe rând:

„Ești cu mine la masă, crezi că vreun doctor universitar, vreun tehnocrat care a stat 20 de ani prin școli pierde timpul cu tine? Într-un stat corupt lucrurile nu sunt deloc simple trebuie să fii mult mai inteligent decât aia cu civi-u plin de diplome luate pe bune. Eu negociez cu ei, îi las să creadă că e mai deștepți ca mine și îi fac.”

(extraordinar, face intenționat dezacorduri de limbaj!)(și ce repede îmi prăbușește self esteem-ul)

„Voi ăștia care lătrați de pe margine nu vreți să luptați, vreți să vi se recunoască meritele, dar sunteți lași. Știi câți vin să stea pe locul ăla (arată spre mine) și n-au luat bacu dar vor să ajungă directori? Eu cu ăia fac treabă, s’ mult mai răi când le dau o treabă decât cei ca tine deșteepț’ , da’ dacă se răstește unu la tine și dă cu pumnu’ în masă te caci pe tine de frică.”

(tonul îi devine dur și chiar dă cu pumnul în masă; când vede că mi-e frică zâmbește brusc)

„Preferi să te uiți în oglindă să zici: „Sunt buun lumea e rea.” Decât să recunoști că ai locul pe care îl meriți. Și pentru că tu preferi așa mă votezi pe mine. Votezi ca să pici bine în ochii tai, pricepi? (nu prea dau semne că pricep și continuă)

„Apoi vrei o slujbă la căldurică? nimeni nu e competent fără experiență! Nu poți să arăți că ești bun dacă nu te angajază nimeni. Într-un stat corupt poți avea orice slujbă  doar cu banii de șpagă. Jumate din angajații statului ar fi dați afară dacă ar fi vorba de competență; ăștia sunt muult mult mai motivați la alegeri decât tine, Ăștia îmi aduc fiecare 4-5 voturi mâine.”

(ciocnește paharul de al meu) „Lumea e condusă de cei hotărâți, nu de cei care cântă în stradă.”

(ridică degetul arătător)

 

 

 

„M-au arestat … pentru trafic de influență și alte chestii; Eu și un tinerel procuror față în față. Care pe care! Eu riscam vre-o 10 ani de pușcărie el nu risca nimic. Cine crezi că a câștigat? (face un gest expansiv cu ambele mâini) Pricepi? Că lumea aia corectă pe care o visați voi nu e nicăieri? Și chiar dacă ar fi, ar fi o lume de găini?”

Îmi revin și zic: „Trăiești într-o lume periculoasă plină de dulăi gata oricând să sară la beregată” (N-am avut curaj să îi spun că el a construit lumea aia) „Prefer, chiar dacă mă simt uneori ratat, să trăiesc la margine; acolo am de-a face cu oameni care nu mă mușcă de fund .” (exemplific cu o poveste scurtă; pricepe repede sau știa câte ceva)

„Ești un ratat. Și poate, poatee, ai o viață frumoasă dar dacă stau de vorbă un minut cu un prieten de-al tău te vinde pe loc! Eu zic să te duci mâine să votezi cu ai mei.(ton amenițător!) Nu se știe cum dai de necaz și vrei un ajutor de la unu care chiar poate să te ajute”

Discuția n-a continuat; au venit niște domni ca să îl asigure că „noi votăm toți cum trebuie” Mi-am luat rămas bun, nu mi-a răspuns, și nici n-a observat că i-am întins mâna la plecare.

Pe drum mă gândeam că da, eu îmi doresc o lume condusă de visători sensibili dar ce fac cu dulăii? Unde îi închid?

Dar stai așa! circul politic nu cumva e chiar țarcul ăla unde se manâncă între ei?

Zâmbind acestei idei am ajuns în dreptul cârciumii unde se bea vinul dintr-un bidon adus de acasă. Afară scrie „închis” ca să putem fuma liniștiți înăuntru. Îi stiu pe toți, m-au primit cu urale. Se săturaseră de rock și ascultau în diverse stadii de veselie taraful de la Virbălău.

 

La mulți ani !