Când muți un pai care te încurcă mai încolo, schimbi lumea; matematic vorbind schimbi lumea în două direcții: Paiul nu va mai fi acolo și, mai important, unul din cei 7 miliarde de oameni face conștient ceva pentru o lume mai bună.
Când tu crezi că există oameni care îți croiesc ție viitorul și nu poți să li te opui nici măcar cu un pai, când conspirația este lumea în care trăiești matale, atunci tu nu mai contezi.
Tu nu mai contezi pentru tine în viața ta. Vânturi pleavă dar știi că e degeaba.
De la unul care taie frunză la câini ca mine până la unu din vârful ierarhiei care se crede păstor al umanității toți conspirăm întru ceva. Dar toți suntem în poziția celui care caută acul în carul cu paie (fân mă rog).
Despre conspirații și psihoantropologie (sper că există așa ceva) adopt părerea unui maestru care și-a dedicat viața studiind conspirații. Ultimul roman scris de către Umberto Eco este „Cimitirul din Praga”. Fiecare personaj al acestei cărți a existat cu adevărat (am verificat!(cu Google)) Povestea este atât de verosimil alcătuită încât primești o viziune din culise a resorturilor ce mână umanitatea. Am avut senzația că am fost lăsat să privesc sub fusta Istoriei.
Actualele conspirații există pentru că există nebuni
care se cred păstori ai umanității. dar
în loc să îi pizmuiesc (să îi blamez) cu atât mai tare cu cât impotența-mi socială e mai mare, prefer să îi privesc zâmbind cu privirea și zâmbetul condescendent al maestrului Eco Umberto.
Nimic nu e mai puternic decât o idee al cărei timp a venit.
Orice reprezentant al plevei (plebei, whatever) poate rosti acea idee azi, și turma pornește în galop către prăpastie fără păstor.
Vă îndemn să citiți „Cimitirul di Praga” și veți vedea că nu există conspirații ci doar mici sau mai mari Republici de la Ploiești.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns