Am cateva luni de cand nu gasesc nici un gand suficient de important ca să îl împrăștii pe blog. În ultimul timp sunt mai blând cu autocritica mentală și asta e singura explicatie pentru reluarea articolelor.
Păza că încep: Un filozof al comunicarii sponsorizat de google face diferența între drama greceasca (teatrul) unde te identifici cu personajului care comite crima (îl înțelegi până la un punct) și știrile de la ora 5 unde criminalii sunt niște monștri inumani.
Drama este procesul prin care se ajunge la crimă grea (Oreste își ucide mama!) dar spectatorul trăiește (interiorizează) procesul care transformă omul în criminal. Drama se petrece în sufletul tău. Știrile de azi nu îți dau nici o șansă de a înțelege, de a trai drama. Știrile te dislocă de restul (rostul) lumii. Îți suprimă empatia căutând cultivând frica și distanța față de ceilalți. Consumatorul de știri în exces se închide față de umanitate.
Așa cum e normal în universul făurit, nimic nu rămâne fără urmări. Dezumanizarea zăludă mediatizată e urmata de însingurare care nu e nimic altceva decât nevoia de ceilalți, de contacte umane.
Avem așa o mare nevoie de a ne strânge umăr la umăr încât am creat Facebook. Eco Umberto povestește cum cetățeni belgieni s-au strâns în număr mare la o manifestație împotriva pedofiliei. Evident că este unamim condamnată (excepție câțiva scelerați), zice Umberto eco, nu abominabilul ne unește ci nevoia de a ne ralia, nevoia de a fi împreună întru o cauză unde massmedia nu ne-a dezbinat.
Încă.
Câțiva lituanieni au luptat împotriva pedofiliei susținută de corupție (sau mafie, sau politică, ce-ofi!)
E o drama. Eu am înțeles din ce se nasc teroriștii. Nu vă sfătuiesc să citiți, e trist.
Lituanianul-devenit-EROU-INTERNATIONAL
Mesajele de simpatie pentru Drasius continuă să curgă pe internet. Finalul e cât se poate de trist.
Prețul dreptății în o țară coruptă….
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns