Li se spune instituţii ale statului ca să mi se ascundă că sunt nişte oameni acolo care au asupra mea mai multă putere faţă de câtă am eu asupra lor; (sintagma „de drept” lipită prin repetiţie în mintea mea lângă cuvântul stat este o şi mai perversă manipulare de limbaj) „Statul de drept” este o construcţie a celor care au ieşit deasupra în urma unei revoluţii sau în urma unui război etichetat „drept”.
Instituţiile despre care se vorbeşte acu’ în aceeaşi termeni cum se vorbea despre moaştele sfântului Gheorghe (le protejăm, le încurajăm, le întărim, le facem independente) nu sunt făcute să te apere, Sunt croite să poţi să munceşti; oferindu-ţi iluzia că nimeni nu îţi abuzează familia (ba chiar îi ajuţi!) cât timp eşti băgat cu capul în jug.
Instituţiile statului ascund oameni care abuzează de putere cât de mult pot şi ei. Dacă mai apare câte unu pe acolo care îşi ia rolul social în serios este îngrădit de legi şi de ceilalţi până devine, fără puterea de care nu vrea să abuzeze, devine nimeni. (dovada: mai ştie cineva cum îl cheamă pe parlamentarul român care se ducea cu troleu’ la servici?) Nici eu QED.
Sunt pline puşcăriile cu oameni care au avut un avocat prost sau au avut dreptate fără martori. Dar noi ne uităm la corupţii zilei plimbaţi în cătuşe.
Nu vezi un bolnav plecând sănătos din spital dar plătim lunar asigurarea medicală şi plătim doctorului başca atunci când îi batem la uşă.
Şeful poliţiei este capul celor care mă apără de hoţi în mintea mea şi uit repede că fi-su e ăla care omoară cu maşina oameni pe trecerea de pietoni (şi scapă).
Mai am exemple, Societatea mi-e plină de aberaţii când privesc pe dos şi dincolo de ceea ce mi se bagă pe gât.
Li se spune legile „Big brother” ca să li se dea o spoială de umanitate, să li se ascundă lanţurile crimele şi violurile. Au fost create să combată terorismul, să întărească statul şi să apere cetăţenii. Şi totuşi sunt cele mai periculoase acţiuni împotriva umanităţii.
O să fiu scurt că tre’ să mă duc să sap gradina:
Nu îmi e teamă că mă filează poliţia când sparg o bancă, mă deranjază că mă loveşte un jeep când mă plimb cu bicicleta şi instituţia care a filmat totul dă sau nu imaginile în funcţiile de cine plăteşte mai mult.
Mă doare în cot dacă poliţia ştie în permanenţă unde sunt şi câte persoane se află în casa; Dar ştiu sigur că aceste informaţii pot fi cumpărate de către o bandă de hoţi care a aflat că nu am conturi in banci.
Nu te apără nimeni de abuzul de putere. Nu îţi apără nimeni familia. Dacă ai bani, martori şi avocaţi poţi să încerci să-ţi faci dreptate după. Şi nici nu vei mai încerca să te aperi după ce vezi greii zilei în cătuşe. Şi dacă acum nu te opui legilor care dau putere unor oameni pe care nu îi cunoşti vei fi o victimă mută.
În timp ce oameni care păreau că sunt la cârma ţării ăsteia sunt prinşi cu raţa’n gură o altă putere mult mai greu de scuturat se ridică deasupra.
Desupra noastră.
(despre asta, după ce sap grădina)
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns