Pentru mine a inceput dupa ce am primit (e mai mult de un an de atunci) pe adresa de mail pe care o folosesc cel mai puţin (nu am dat-o nimănui) un bilet scanat scris în ruseşte.
Greu m-am lamurit care e traducerea (traducerea mea era răspunsul la un test) apoi am raspuns pozitiv şi ..
Cred că am devenit astfel un „agent acoperit” dar nu mă pot duce să mă desconspir înainte de a afla pentru cine lucrez şi dacă nu cumva este (pare evident) o farsă pusă la cale de vre-un prieten care mă iubeşte şi mă vindecă de teoriile conspiraţiei.
Grigori Perleman este un matematician rus genial. Se ocupă de topologie, singura ramură a matematicii unde îţi antrenezi concomitent imaginaţia şi puterea de concentrare. S-a născut în Sanktpetersburg, în 1966, într-o familie de evrei cu mama prof de matematică şi tatăl emigrat repede in Israel.
A câştigat prima olimpiadă internaţională la 16 ani. Câţiva ani după aceea cortina de fier a căzut şi după ce a dat o demonstraţie uimitor de precisă a „teoremei sufletului” (!!) americanii l-au rugat să aleagă dacă vrea să predea la Princetown sau Standford. A ales Standford pentru că ceilalţi i-au cerut un CV. N-a stat prea mult nici acolo; dezamăgit de americani s-a întors la institutul Steklov la el acasă.
În 2006 a primit „Medalia Fields” considerată a fi echivalentul premiului Nobel în matematică dar a refuzat-o considerând că lucrarea nu este terminată şi el judecă singur dacă merită sau nu premiul.
L-au dat afară. Da, colegii lui ruşi l-au dat afară „era prea deosebit”. (Acum nu mai vor să recunoască) A lucrat singur trăind (probabil) din pensia mamei lui până când lumea ştiinţifică a trebuit să recunoască corectitudinea soluţiei la o problemă cu care mateofticienii se chinuiau de la 1904: Cojectura lui Poincare care se mai numeşte şi „formula universului” sau „formula formei universului”
A primit premiul „Clay Millennium Prize” ăsta, pe lângă recunoaşterea mondială, (premiul se dă odată la 8, poate 12 ani) mai aduce si un milion de dolari. Grigori l-a refuzat.
Este omul care a primit premiul ăsta (pentru ceea ce a produs cu mintea sa) nebun? A dat un interviu în ziarul Komsomolskaya Pravda. Nu e nebun, dar dă nişte răspunsuri pe care nu le înţelegem. ()
Nu mă apuc să pricep un astefel de om, cei care ar face-o ar fi de mult (în) fruntea umanităţii, dar vă prezint restul informaţiilor despre el poate vă lămuriţi voi.
A renunţat la matematică, s-a apucat de altceva, nu spune nimic mai mult. Trăieşte extrem de modest.
Colegii americani îşi amintesc: „Avea tot timpul unghiile lungi şi doar pâine şi o sticlă de lapte acru în tot frigiderul.”
De la 11 ani a fost descoperit şi antrenat; pentru olimpiade rezolva probleme de genul „Care este viteza minimă cu care Isus poate merge pe apă fără să se scufunde?”
Locuieşte într-un vechi bloc cu 12 etaje, vecinii se plâng că nu pot scăpa de gândacii de bucătărie pentru că dând cu otrăvuri, insectele se refugiază în apartamentul lui „Grişa”. Joacă tenis de masă cu peretele căteva ore pe zi.
Este monitorizat de serviciile secrete din Rusia China şi Sua. In fiecare zi la ora 13.30 merge la magazin şi cumpără de fiecare dată ouă, brânză, lapte acru, un kg de portocale şi pâine.
„I’ve learned to compute hollowness. I am studying the mechanisms that fill social and economic hollowness. Hollowness is everywhere, it can be computed, and this opens large opportunities. I know how to control the Universe. Why would I run after a million, tell me?”
Se zice că el este Satoshi Nakamoto cel care se află în spatele Bitcoin, Este o glumă sau oamenii sunt incapabili să perceapă semeni neinteresaţi de bani.
De la bileţelul primit pe mail sau din întâmplare internetul de pe calculatorul ăsta îmi cristalizează o realitate ciudată. Mai am mult de scris înainte de a încerca să vă arăt cum mi se leagă mie toate. Eu mulţumesc pentru atenţie, deocamdată. La sfârşit o să-mi mulţumiţi voi.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns