Între Zamolxe și Culianu

Sunt mai tânăr la cap ca la 18 ani (~~) şi de aia uit să-mi utilizez cei peste 50 de ani de (viaţă) experienţă. N-are rost să mă mint uitând de mine în rutina zilnică, trăind în trecut sau în fantezii. De aia fac public acest text. Scuze dacă vă tulbur.

51 de ani şi intru in vârsta a III-a încântat, entuziasmat de viaţa ca o piersică  răscoaptă. Fiecare zi este mai valoroasă decât 7 precedente la un loc şi de aia studiez neglijndu-mi obligaţiile cum fac rost de încă 50 de ani.

Cu cablu de internet înfipt după urechea stângă am acces la toate teoriile gerontologiei presărate în tot World-Wide-Web -ul („Cauţi flori de prun în cazanu pentru ţuică…” zice o matuşă anlfabetă care a trecut de 85) Sunt comunităţi în lumea asta din ce în ce mai mică unde e normal să trăieşti peste 90 (Japonia, Rusia Sicilia Irlanda Florida Chile) Oamenii ăia se aşază devreme într-o linişte dată de cuplarea la ritmul naturii şi contacte omeneşti marcate de bucurie. Acest înveliş de oameni frumoşi plus traiul greu dar ritualizat(cumva) îi duce, îi protejază pană peste 100 de ani.

N-o să am chiar soarta lor; viaţa (învelişul ăla) mi-a fost un vehicol cam bruscat cu care mai împing munţii (şi norii!) uneori. Într-o zi inima asta plină de bucurii o să se poticnească ca un măgar prea încărcat.  Puneţi un strat de pământ şi plantaţi un fag.

Nu plânge crucea ce n-o port,

Eu n-am murit. Eu nu sunt mort.

Simţi vântul  rece pe-a ta frunte,

E suflul meu şi al acestui munte.

Şi frunzele de sub picorul tău,

Crescură verzi din trupul meu

Că ceea ce suntem e nemuritor. Căci ceea ce sunt de fapt nu este trup.

Dovadă a ultimelor afirmaţii este sexul după 50 de ani.

Sexul ca activitate fizică este din ce în ce mai lipsit de mistere minus frustrările pe care le-a adus înainte de 50. Ca o poiană în ceaţă: totul gri dacă nu te apropii suficient. În timpul ăsta sexul ca activitate spirituală (sufletească na!) răsare şi compensează până fiecare zi devine mai mişto decât 7 precedente.

Viaţa e un miracol de la cap la cap, căci încep să apară din ce în ce mai clare aspecte  la care nu fusesem (la 25 de ex.) atent. Apar (Iarăşi miracol!) chiar conexiuni (fibre sensuri) nefizice ale sexualităţii care sunt Terra Incognita.

Dacă nu înţelegeţi despre ce vorbesc sunteţi prea tineri. Încerc să spun să nu va faceţi griji; cantitatea de sex din capul tău este aceeaşi, şi la 25, şi la 75 de ani. :-))

Şi pe măsură ce activitatea fizică se îndreaptă către apus (Foarte încet, foaarte foaaarte încet, (Nu te-ngrijora iubito!) ) privesc în viitor către o vârstă în care voi iubi la cei din jur doar inefabilul, esenţa lor nefizică.  Să poţi iubi pe toţi, orice vârstă, orice fiinţă;  (ce dezmăţ!) să iubeşti viaţa, să traieşti iubind..

O să scriu atunci, despre sexul după 100 de ani.