Între Zamolxe și Culianu

Revoluţia 1989 Timişoara poveşti de la prima mână. (Memoria nu e punctul meu forte…)

Momentul 1:       Aud de la Radio Europa Liberă că un preot „reformat” (nu au zis preot ungur..) a vorbit în biserică împotriva lui Ceauşescu şi nu a putut fi arestat de „Securitate” pentru că l-au apărat enoriaşii. Mă duc in statia de tramvai din Piaţa Maria să casc gura. Vin scutierii (cam 100 echipaţi în negru (204 in documente)) şi fugim. Înainte de a da colţul văd scutierii alergând în acelaş timp în direcţia opusă. Se retrăgeau în fugă dincolo de pod.  Râmaşi în staţia de tramvai 6 maximum 8 tineri (atât!) încep să arunce cu pietre (Huooo! Victoriee!)  Maşina de pompieri de pe podul Traian ramâne părăsită şi a durat aproape o oră până cineva i-a dat foc.

Brrrr! adrenalinăă! Ce bună e! Mă aşteptam să fiu arestat de pe stradă deci am sărit câteva garduri. (acum ăn 2013! încerc să mă liniştesc) Recunosc că nu am asistat la incendierea maşinii de pompieri că am fugit acasă.

Momentul 2:         Acelaş loc ora 21 după aceea. Cineva spărsese geamurile la toate magazinele din Timişoara. Manifestanţii se auzeau in faţa Catedralei. Singur prin Maria, pe intuneric, culeg o pâine de pe jos din faţa unui magazin de pâine. Mâncând merg catre (piaţa) Sinaia. Mă aplec, las pâinea şi iau un pachet de Carpaţi. Îmi aprind o ţigară las jos pachetul cu 19 ţigări (de frică sau de jenă).

Fumând, ocolind mărfurile aruncate în stradă din magazine mă apropii de piaţa (Sinaia) care acum se numeşte Alexandru Mocioni. Mă opresc la 100 de metri. Fusese o cârciumă acolo cu terasă; Văd o baricadă arzând care bloca accesul dinspre Şagului. Nişte tineri scandau „Vrem paşa-port!     ‘rem paşa-port!”        Erau puţini, maximum 20 şi păreau beţi. (Poate frica mea m-a făcut să cred asta) Am luat-o la dreapta şi am plecat acasă.  Am ocolit de două ori manifestaţii ample unde mi s-a părut că au loc ciocniri cu miliţia.

Momentul 3:             Ziua următoare după amiază în piaţa 700. Cei din jur imi spuneau ca „se trage”. Unul dintre soldaţi strigă ceva de genul „mergeti acasa, avem ordin să tragem” şi după vocea lui am simţit că se pişe pe el de frică. Şi aşa în singurul moment din viaţa mea in care am fost erou am strigat „TRAGE MĂ FUTU-ŢI DUMNEZEII MĂ-TII !” (Înjurătura preferată a bunicului…) Câţiva paşi mai încolo de soldat, un ofiţer a pus puşca la umăr şi a tras. A căzut lângă mine cineva, Am fugit.

Acum in 2014 un tanar mi-a trimis https://www.youtube.com/watch?v=0REAzcbMwXc si m-am reauzit la secunda 9.

Minute după aceea, când îl căram către spitalul din piaţă (mă ajutau niste tipi care nu ştiau decât ruseşte) am observat că era împuşcat în sprânceana stângă şi că i-a căzut din buzunar o sticlă de spumos băută pe jumătate.
În mai puţin de 24 de ore am reauzit înjurătura preferată a bunicului la Radio Europa Liberă. Mă înregistrase cineva!