E G O
Cel care îţi înşeală cel mai rău încrederea în tine, Nu ne putem imagina cat de mult rău ne face caci nu îl vedem.
Se ascunde în ultimul loc unde ai putea să îl cauţi: În rezervorul tău de potenţial.
Îţi spune permanent “eu sunt .. tu”
Îşi deghizează gândurile ca şi cum ar fi ale tale, comunică cu tine prin sentimente care par a fi ale tale. Egoul meu sunt eu. Si nenorocirea vine când nu eşti nimic altceva.
Oamenii sunt capabili să facă orice este necesar ca să îşi protejeze egoul. Oamenii pot sa mintă, să înşele, să fure, sa ucidă chiar pentru a-şi proteja mandria.
Nu ai idee că eşti într-o închisoare. Mintea percepe acceptă foarte greu că există ceva mai mare, mai valoros decât eu însumi şi asta hrăneşte egoul.
In religie trufia este manifestată ca o influenţă a diavolului Vă daţi seama cât de pervers este egoul dacă l-a creat pe diavol ca să poţi să dai vina pe el, înafara ta?
Aşază-te şi scrie toate frazele adevărate care încep cu “eu sunt”. Scrie cine eşti. Iată toate astea sunt expresia egoului tău. Simţi că încetezi să exişti fără el!
Imaginea mea despre mine (aia care o promovez pe Facebook!) este doar creaţie a egoului meu. Imaginea mea despre mine, ceea ce cred că sunt, este construită cu ce am (făcut) mai bun în viaţa asta dar este construită …de către trufie.
Nu există nimeni care să fie inamicul tău, Nu există nimeni care să fie inamicul tău orice ţi-ar spune vocea din interiorul capului tău. Toate percepţiile unui inamic personal sunt creaţie a mândriei tale.
Există viaţă fără ego?
Există siguranţă în umilinţă?
Există frumuseţe modestă?
Există dragoste în care dai tot fără să socoteşti ce şi dacă primeşti?
Există putere fără excese?
Există prieteni pe care îi iubeşti pentru că au dreptate atunci când te critică?
Există bogăţie nedorită?
Există vreun cocoş care nu cântă?
Da! Da! Da! Aceia sunt cocoşii care s-au îmbolnăvit de o formă acută de depresie.
Aşa cum cancerul este o gaşcă de celule care cresc, se înmulţesc ucigând corpul din care au provenit, aşa egoul care preia total controlul unui individ anihilând restul psihicului îl aruncă în depresie.
De depresie mori sau, dacă eşti norocos, pierzi egoul.
Între Zamolxe și Culianu 
Lasă un răspuns