Între Zamolxe și Culianu

Cinstit? nu cred ca o să postez ceva aici înainte de vacanța mare. Mi-e teama că sar calu, că nu am perspectiva corectă.

Sunt pentru un an prof. Sunt (bănuiesc) şi masochist altfel de ce mi-ar fi simpatic exact cel mai recalcitrant, enervant şi nesimţit dintre elevii mei?  Acest elev este altul în fiecare zi, altul la fiecare oră, dar este prezent şi cred că le cultiv spiritul recalcitrant fără să vreau.

Simt că încerc să invăţ lemurieni să sară prin foc fără să îi domesticesc. Lucrez cu ei sălbatici şi flămânzi şi mai aştept şi rezultate.     Mi-o cam iau peste bot!

Fiecare generatie intra intre adulti crezand in adevar si dreptate. Din ce in ce mai putin timp dureaza asteptarile astea la tinerii din ziua de azi

dar atata cat sunt naivi,

ei, tinerii care cred in adevar si dreptate incurca treburile celor corupti. Uneori chiar schimba  lumea (insesizabil dacă trăiești neatent mai puțin de 500 de ani …)

(Urmatorul an eu sunt in raza judecatii unei viitoare generatii; …ca de obicei, de peste 40 de ani, cand incepe scoala am emotii.)

Viaţa este cel puţin dreaptă:  Acum (fac socoteala…) acum 35 de ani un profesor ruga în scris conducerea şcolii să fiu exmatriculat. Eu! Zicea că nu mai poate să işi facă meseria din cauza mea şi se oferea să işi ceară detaşarea la altă şcoală dacă eu nu pot fi strunit. Abia acum mi-am amintit asta şi abia acum scuzele mi-ar fi sincere şi explicatiile complete. Acum intâlnindu-mă cu elevii mei născuţi anarhişti văd lama briciului cu care mă jucam pe vremea aia pe venele altora.