Între Zamolxe și Culianu

Urăsc să mă trezesc că spun asta „ce să faci, n-ai ce face!” ma gandesc chiar să dedic ceva timp vânarii de automatisme ale limbajului românesc.

Nu mai ştiu cum, nu mă apuc acu să recitesc tot demersu (b)logic dar nu mai vreau, nu mă mai pot simți (declara) nevinovat de ceea ce (mi) se intamplă. Nu spun conform carei logici  sunt, dar în plus simt că sunt responsabil pt ce este in jurul meu.

(dupa ceva timp in care m-am intrebat de vre-o 12 ori „de fapt ce nu-ti convine?”)

Ma deranjază oameni care sunt siguri şi susţin asta: extremiştii, cei cu creierul inundat (de hormoni sau frustrări) Oameni care işi subliniază părerile cu existenta lor proprie (se simt negaţi când sunt contrazişi)   Politicianu este cel mai inciocălat exemplu

(iau o pauză, încep să devin rău, mă ia valu)                   si

Intorc o ţâră foaia; Ce problemă am io de nu-mi plac egzact aştia?  Lumea si viața sunt frumoase (am stabilit asta cu argumentul că altele nu avem) atunci plecând de la frumusețea asta logic-primordială tot ce nu-mi convine, cea ce mă râcâie este semn al unei rani (rană, frustrare sau frica) care este a mea.

Ok, ai o problemă, 1-Don”t panic. 2-Atentie la limbajul în care formulezi problema.

Alfred Korzybski a scris ceva intre gramatica si filozofie (General Semantics) apoi dupa moartea lui au aparut niste oameni care evita sa foloseasca verbul „a fi” (filozofia si modul de a gandi „E-Prime”) Extraordinară experientă dar atunci cand incercam sa vorbesc asa paream nesigur si fraer (şi mai lucram in vânzari!)         Aș mai aprofunda puțin aici; Evitând să spui „este” sună (și îți sună ție!) ca și cum ai accepta relativitatea cunoașterii (ceea ce e destul de cinstit ca punct de plecare)

O alta metodă ca să nu devin și eu taliban (oamenii foarte (prea) siguri pe sine) este dedusă din NLP si teoriile limbajului (Transformational Grammar) pornite de Noam Chomski; Vânez în ceea ce zic  cuantificatorii universali (nimeni, toţi, intodeauna, niciodată, etc)  afirmaţiile impersonale (se spune, nu se poate) si marele ucigașul „trebuie” plus multe altele. Incerc sa reformulez ceea ce vreau sa zic fără astea.  Atunci când oamenii le folosesc mesajul este altul și ascuns (invizibil chiar) pentru emițător.

(Fac eforturi susţinute să nu mă apuc să dau lecții in textul asta, dar nu sunt sigur că o să reuşesc să mă abţin) SiiGuR una din frustrările-mi este că nu se înghesuie oamenii să îmi ceara sfaturi, că n-am ajuns încă celebru de înţelept, Dar recunoscând-o public-colea frustrarea devine chilot curat pus la zvântat pe sfoara din curte.

Politica:

Exista o masura pentru oameni pomenită in Biblie („ii veti cunoaste după fructele lor”) Politicienii promit dar niciuna din promisiunile lor nu imi mareste libertatea. Nici independența!  Nici faptele lor nu ma ajuta, ni-ci-cum !.    Nu-s de acord cu sistemul care îi selectează până aduce în capu mesei de-ăștia. O scurtez deci sunt Anarhist!

 – UFF! nici politică nu poți să faci fără să îți prinzi mâneCA CĂmașii intr-un paradox (cerc vicios) Cum să fii bă anarhist și profesor în acelaș timp??!!