Culianu: de recuperat.

Extras din ”Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu” scrisa de Ted Anton

Piesa lui Prince, „Dirty Mind”, răsună din boxele stereo, iar atmosfera e saturată de mirosul de fum şi vin. Camera de zi e lambrisată cu lemn de stejar închis la culoare şi face parte dintr-un apartament situat într-o cîndva luxoasă clădire din Hyde Park, Chicago. Acum e degradată, supusă lucrării timpului. O oglindă mare, flancată de doi stîlpi de lemn, reflectă chipurile celor prezenţi la petrecere. Cîţiva studenţi stau adunaţi în jurul profesorului Culianu, specialist în practici divinatorii. Cîţiva încearcă să-l convingă să le spună viitorul. El clatină din cap în semn că nu. Ei insistă. Nu, nu, spune el. N-are să vă placă.

în cele din urmă, consimte să le facă o demonstraţie pentru vechea artă islamică numită geomanţie. Cîţiva dintre studenţi îl urmează în dormitor unde se aşază pe podea şi pe patul pe care invitaţii şi-au îngrămădit hainele. Toată lumea se simte puţin ameţită. Culianu scoate un pachet de cărţi din buzunarul jachetei sale sport de croială europenească şi se instalează cu picioarele încrucişate pe covor. îşi scoate mocasinii, ca şi ceilalţi. în timpul petrecerii se purtase atît de natural, încît mulţi dintre ei nici nu-şi dăduseră seama că este profesor.

Odată, a vorbit la Clubul de Istorie a Religiilor de la Divinity School. „Ce este religia?”, a întrebat. „De ce oamenii raţionali se lasă mereu atraşi de ea? De ce există între toate religiile umanităţii, din toate timpurile, similitudini atît de frapante ? “ … Una dintre implicaţiile teoriei sale era că orice „schimbare intervenită în sistemul religiei afectează automat toate celelalte sisteme care creează istoria”. Mintea modelează acţiunea, iar religia programează mintea.

…

El continuă să ghicească şi în cărţile altora, cu mai multă sau mai puţină precizie. De exemplu, cînd dezvăluie panica unui alt student în legătură cu terminarea studiilor, nimeni nu e surprins. Este la îndemîna oricui să „ghicească” asta. Pe cînd petrecerea se află în toi, o studentă nouă, care stătuse pînă atunci retrasă, se apropie să-i ghicească şi ei. Din nou, profesorul îi spune postulantei să se concentreze asupra problemei care o preocupă cel mai tare. Spinner şi Allocca se află de o parte şi de alta, privindu-i peste umăr în timp ce el aranjează cărţile. Le cercetează. „Eşti sigură că vrei să audă şi ceilalţi ?” o întreabă. Fata ridică din umeri şi rîde cu oarecare nervozitate.

„Poate ar trebui ca ceilalţi să iasă”, adaugă el.

„Nu, nu, nu am nimic de ascuns”, răspunde ea.

„Bine, atunci închideţi uşa.” Se întoarce spre ei: Greg Spinner, Michael Allocca, şi alţi cîţiva. „Ceea ce am să spun trebuie să rămînă între aceşti pereţi.” Ei zîmbesc cu neîncredere. „Te înjoseşti”, spune. „Este extrem de dureros, şi e din ce în ce mai degradant.”

„Oaa! ” .

„Eşti implicată într-un triunghi amoros, şi aceasta îţi afectează profund viaţa. Trebuie să ieşi din el.”

Fata devine foarte palidă. Priveşte panicată înjur. Precizia cuvintelor lui „m-a dărîmat”, îşi aducea ea aminte mai tîrziu. Greg se apleacă înainte să se uite în cărţi. Dar Ioan nu-l lasă să spună nimic.

Nu ştiau niciodată cînd se juca şi cînd redevenea ceea ce în fapt era – cercetătorul serios la unul din cele mai mari institute teologice din lume. …

Spre a înţelege cu adevărat un domeniu, obişnuia el să spună, trebuie să-l practici. *

îl interesa ocultismul, deoarece metodele raţionale nu erau suficiente pentru a explica felul cum opera magia. încerca să înţeleagă de ce lucrurile se petrec astfel, iar aceasta era doar o mică parte din ceea ce dorea să facă.

Voia să înţeleagă sistemele logice aflate în spatele profeţiilor şi mişcărilor religioase, cauza dăinuirii lor în spiritul credincioşilor, precum şi cea a influenţei exercitate de ele asupra evenimentelor. Le reamintea mereu studenţilor că, la începuturile ei, ştiinţa a fost considerată o artă ocultă.

„îşi trăia viaţa ca pe o permanentă căutare”, spunea o studentă. „Şi nu una de tip academic, ci una autentic spirituală.”